Maicăăăăăăăăăăăl!
Prima oara am auzit de Michael Jackson la radio Europa Libera, mai apoi mama, cumparatoare fidela a almanahului Cinema, mi-a pus in fata un numar care avea o coperta cu Michael… Eram in clasa a VI-a si nu am inteles daca e fata sau baiat. In acelasi an (1985) am ascultat si un disc, adus de undeva din Bulgaria, dar proprietara discului ii spunea lui Michael: Mişel Gascon (pentru ca fontul folosit imita scrisul de mana, era aidoma unei semnaturi).
Am facut parte dintr-o generatie in care se mai gaseau 2-3 imitatori ai miscarilor lui Michael, cred ca in zilele revolutiei, cand adunam mancare si haine pentru populatie, in scoala unde faceam colectarea am asculatat aceeasi caseta facuta la negru, cu inimitabilul Michael Jackson.
Ca orice fata care a facut balet, am visat o vreme sa fiu dansatoare si sa pot dansa ca si el. Eram fascinata de Fred Astaire si Michael (despre care se spunea ca e pe aceeasi linie cu Fred, dar nivelul urmator).
Am urmarit stirile despre Michael, clipurile, prezenta lui in Romania sau aiurea. Trebuie sa recunosc ca am fost putin socata de fata de pe aeroport, care plangea indurerata ca “Maicăl pleacă şi nu se mai intoarce niciodată”… Mi s-a parut atunci ca romanii au furat ceva din magnetismul lui, ca l-au romanizat.
Ascult cu placere Michael Jackson, reiau piesele mai vechi, ma fascineaza camasa lui alba din Dirty Diana, ii urmaresc pasii, miscarile, ma uit atenta la zvacnirea bratelor… de fiecare data.
Facand o documentare despre inventii si inovatii, l-am descoperit pe Michael in calitatea sa de inventator, avea si brevet. Faimosii lui pantofi de dans aveau un mic clenci care ii permitea sa faca aplecarea in fata ce iti dadea impresia ca a anulat gravitatia.
In ultimii ani cred ca in fiecare saptamana am ascultat Michael, iar acum, in ultima perioada, am inceput sa caut referinte despre concertele mult anuntate. Am vazut filmuletele care anuntau selectia de dansatori, am recunoscut fete importante de coregrafi, dansatori foarte tineri vestiti datorita colaborarii artisti faimosi (Justin Timberlake, Paula Abdul, Janet Jackson). I-am vazut plangand de fericire ca au reusit sa fie selectionati. Colaborarea cu Michael insemna, pentru ei, a sta de vorba/ a dansa cu Dumnezeu. Tot ce au visat in copilarie devenea realitate.
Pe masura ce m-am maturizat, faptul ca am intrat intr-un domeniu care ma obliga sa judec imaginea artistilor prin prisma PR-ului, am inceput sa vad dincolo de muzica lui. Saltul de la imaginea lui bine slefuita pana in anii ‘90 si dezastrul ulterior, schimbarea mentalitatii publicului, investitiile proaste, toate astea l-au transformat pe Michael intr-un personaj desuet, ciudat si chiar monstruos (daca punem la socoteala acuzatiile de pedofilie).
Azi dimineata am primit fara stupoare vestea mortii lui. Era un perfectionist, nu putea face un show oarecare odata cu revenirea si relansarea lui, dar era si foarte bolnav; cele doua l-au lovit in plin…
Add comment iunie 26, 2009
Smark.ro
E o platforma pentru profesionistii in marketing, facuta de echipa Iqads si Smark; e foarte tare, dar are nevoie de inregistrare pentru a fi accesat continutul. Merita!
Add comment aprilie 9, 2009
Ioana Manoiu: Industria de PR trebuie sa se reinventeze
Acum cateva zile la evenimentul PR Forum, Ioana Manoiu, Managing Partner, GMP PR, a gasit nisa potrivita pe care PR trebuie sau ar trebui sa inainteze: sa iasa din zona “relatii cu publicul” pentru a intra in cea a creativitatii vizibile. Hello, Ioana Manoiu!
E ca si cum m-as fi trezit intr-o alta lume, sa faci PR care sa nu subestimeze inteligenta publicului, sa fii vazut sau mai degraba munca ta sa fie vazuta fara sa fii nevoit sa dai comunicate, telefoane, e-mail… asta e tot ceea ce mi-as dori sa vad intamplandu-se in aceasta zona a advertisingului. Brusc mi se pare atractiv PR-ul, ofertant si foarte important.
Poate ca agentiile importante au facut intotdeauna ceva asemanator, dar – ca sa reiau ideea Adelei din postarea anterioara – ceea ce am vazut in jurul meu in ultimii ani, in Cluj, seamana mai mult a relatii cu publicul decat a PR creativ.
Sa reusesti sa faci media sa scrie despre tine fara a simti ca iti fac o mare favoare, sa transformi actiunea ta intr-un subiect de presa, implicit sa ajunga “povestea” ta la publicul/targetul de care aveai atata nevoie, asta e intra-adevar arta comunicarii. Se vor schimba, intr-o oarecare masura, criteriile dupa care agentiile vor alege PR-ul, schimba profilul candidatului? Personal, as miza mai putin pe cei care fac PR venind dinspre zona de media, pentru ca vreau sa vad evenimente PR care mustesc de creativitate, cu tinta clara, care nu jignesc inteligenta si nu au scapari de organizare.
In timp ce Ioana Manoiu comunica tendintele anului 2009 in relatiile publice, din punctul ei de vedere, o mare parte din cei implicati/prezenti la acest forum au vorbit despre comunicare interna. Sigur ca aceste doua abordari nu se exclud, se completeaza, dar mi se pare ca acolo unde unii sustin reinventarea, ceilalti se multumesc doar sa imbunatateasca ceea ce au… De ce sa-ti depasesti limitele, cand poti sa inchizi etans ceea ce ai deja?
Add comment aprilie 9, 2009
Provincial în viaţă, provincial în advertising
INTRO
Sunt o persoană cu apucături, deprinderi stângace şi naive. Aşa mă defineşte DEX-ul la „provincial” (PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care locuieşte în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive).
Culmea, aşa şi este. Devii conştient abia când te loveşti de elemente şi persoane “centrale”, din capitală (logic, ştiu, mucles). Indiferent dacă o faci în urma unei experienţe de ordin personal sau profesional. După mine, poţi fi catalogat drept “provincial” din punct de vedere al gândirii şi al dezvoltării profesionale, nicidecum din punct de vedere emoţional. Acolo deja nu se mai ţine cont de aşezarea geografică.
Mă doare provincialismul profesional. Marele hău dintre două zone geografice: new media (Bucureşti) şi noah media (Cluj-Napoca). Lipsurile care duc la o stângăcie în domeniul publicitar, şi-anume: nu-investiţiile în oameni, nu-stimularea financiară, nu-traininguri, nu-concordanţă reponsabilităţi/îndatoriri cu fişa postului, nu-eficientizare timp, nu-nu-nu şi iar nu.
Mă disperă să fiu condusă de oameni care nu ştiu diferenţa dintre blog-website-portal şi să ceară promovare publicitară pe web cu profit instantaneu (ad-o-water profit). Oameni care urlă în loc să vorbească, încheie în loc să dezbată, pun piciorul în prag în loc să întrebe, iau în loc să ceară şi dau în loc să pună de-o parte.
M-am plictisit de entuziasm fără roade, răsplată fără bani, “mulţumiri” lipsite de sinceritate, decizii luate după aparenţe, lipsă de coloană vertebrală, “adeluţa”, ore suplimentare pro-bono şi comportament mieros post-muie.
OUTRO
Sunt o fraieră, o fricoasă, născută în Zalău, cu 2 ani de experienţă provincial-profesională abia cumulată, un curs specializat făcut în capitală, diplomă de jurnalism.
P.S. Dar, fata promite! Şi… fata o să şi facă.
9 comments aprilie 8, 2009
Balls
Un exemplu “elegant” de anticampanie realizata de cei de la Marked for Trade si unul elocvent de la McCann.
Add comment aprilie 3, 2009
Schimbati “tema”!
In hatisul de Themes de la WordPress ne-am ratacit, iar cel care a insistat sa ne salvam a fost Szabika!
Nebunia a inceput dimineata, la ora 10 cand am cautat “about”u’, ne-am pierdut, ne-am enervat… nu l-am gasit. Il puteam accesa doar din “panoul de comanda”, dar daca cineva ar fi dorit sa stie cine suntem niciodata nu ar fi descoperit. Cel care ne-a salvat a fost Szabika, a strigat: “schimbati tema!”…
Merci, Szabi!
Add comment aprilie 2, 2009
WTF?
sclimpúş, sclimpúşuri, s.n. (reg.; de obicei la pl.) 1. copaci, cleşti de lemn sau de plastic cu care se prind rufele de frânghie; cioace, cârlige. 2. cârlig la clampa uşii; clempuş. 3. (în forma: sclipuş) cui de lemn de care se atârnă ceva.
Multumim pentru “inspiratie”, Benedict Dumitrescu!
Add comment aprilie 1, 2009


